Aţi văzut voi drac mort şi raţă înecată? După 3 cafele şi o noapte de nesomn m-am hotărât să continui să aud timpul cum trece enervând la culme anumiţi cititori de gânduri întortocheate. Dar nu am să fug şi nu am să dau iar explicaţii slabului curent ce părea furtună.
Era o fugă faptul că doream să renunţ la blogul ăsta. Nu ştiu de când mi-am luat obiceiul să las toate baltă şi să fug. De parcă fuga mi-ar rezolva problemele. Sau ar traduce ce scriu. Nu e genul meu dar se pare că mai fac şi eu din astea. Mai de curând am încheiat conturile cu id-ul cu care activam şi am revenit la cel vechi. Şi uite una din fugile mai recente. De altele nu-mi amintesc.
Acum era faza să închid blogul meu. Al meu! Celor ce nu le place sau nu înţeleg ce spun eu sau cum spun... fraţilor, dacă nu înţelegeţi sau nu vreţi să înţelegeţi, nu mă urmăriţi. Este felul meu de a spune lucrurile astfel predominând episoade triste, melancolice şi emo decât cele vesele, fericite, şi bucuroase.
Acestea fiind spuse, îmi agăţ în cui adidaşi şi nu mă pun pe fugă. Şi nu mă pun nici să-i explic unui "persoană" ce vreau eu să spun când spun cum spun. Şi suportaţi-mă, dacă nu, vă rog, ştergeţi-vă din lista cu urmărire.
Cu drag,
eu.
5 comentarii:
Yes! Aşa te vreau! Bravo :X
Si eu vroiam sa renunt la blog...dar uite ca nu a fost sa fie...Mai bine chiar si rar decat deloc...o zi buna
nu m-as fi iertat niciodata daca renuntai la blog din cauza mea...si ai dreptate, am ramas fara idei, iar postul nu ti se adreseaza tie ci blogherasilor cu aceasta trasatura(pe care tu nu o ai) si o sa-l schimb
sa sti ca reactia mea nu se datoreaza postului tau ci unei probleme mai vechi pe care o am...
din reactia ta mi-ai dat de inteles ca nu sunt binevenit pe blogul tau si de aceea am reactionat urat...am cerut explicatie la sintagma "imi doresc ca totul sa fie ca in ianuarie"... si atunci am inteles ca nu mai trebuie sa comentez pe blogul tau!
totusi o sa-ti urmaresc blogul deoarece in continuare deoarece am gasit aici ceea ce imi lipsea iar comentarile le voi face in gand, sau le voi asterne pe hartie, construind astfel o carte de care nu as fi capabil sa o scriu singur, fara ajutorul tau... iti multumesc pentru inspiratia pe care mi-o creezi si sper sa ma ierti!!!
chiar ma gandeam! Tu nu te lasi niciodata, bine faci!
nu trebuie sa iti inchizi blogul doar din pricina unor comentarii cam deplasate...pentru ca cred ca scrii pentru tine, si asternandu-ti gandurile undeva, te ajuta in acelasi timp sa ti le limpezesti.. si par a fi mai usoare..
Trimiteți un comentariu