Virus...

Aaaa! Ţi-ai propus să distrugi ultima fărâmă de autoapărare din mine! Eşti ca un virus din acela pe care sistemul imunitar nu-l poate ucide. De ce nu eşti o gripă? Aş fi scăpat mai uşor de tine. Aş fi zăcut câteva zile nenorocite regretând că te-am cunoscut apoi mi-aş fi revenit. Dar nu! Nu! Ai ales să fi un virus distrugător. Dar ştii ceva? Am început să dezvolt imunitate pentru tine.

Nu mai ai efectele alea de pierdere de raţiune, de naştere de pasiune la un cuvânt şoptit... Nu le mai ai. Ştii ce ai acum? Acum ai o stare de disconfort ca frigul din ianuarie sau ca temperaturile ridicate din iulie. Unde, chiar dacă nu-ţi place, trebuie să aştepţi că ştii că trece. Aşa şi tu.... Vei trece!

Auzi?

Mai auzi?

Poţi vorbi?

Respiri bine?

Poţi clipi?

Foarte bine. Pleacă! Ştii uşa. Dar stai, tu ai intrat pe geam. Ştii ieşirea. Aruncă-te-n gol. Nu vei păţi nimic. Da. Te asigur eu. Nu m-ai costat mult. Decât un an jumate. Aham. Vorbim jos.

Ştii ceva? De ce ai ales să te deghizezi în iubire cât tu erai un amărât virus de plăcere? Ce câştigai?

Încă o chestie. Data următoare bate şi intră pe uşă. E mai frumos aşa. Şi fără măşti. Probabil că data următoare eu îţi voi intra pe sub piele. Şi tu vei regreta că nu-s o gripă.

Da. Mi-e dor de prostiile tale...

Cu drag,

eu.