Îmi conturez o carte. Probabil una "siropoasă", cu final fericit. Cum am în cap numai scenarii total diferite faţă de ce vreau eu să scriu, vă fac cunoştiinţă cu un pasaj ce va fi cuprins nu în prima carte, ci în cea de a doua :
,, "Nu. Nu pleca. Mai rămâi lângă mine. De fapt, cuprinde-mă în braţe, protejează-mă de adierea nopţii reci. Strânge-mă bine lângă tine. Nu lăsa ca vântul să ne răcorească. Ţi-am mai spus că suflarea ta pe ceafa mea mă înfioară?
Nu-ţi mai plimba mâna! Ascultă şi tu greierii cum cântă. Zici că sunt lângă noi pe pătură. Cumva sunt? A nu. Tot mâna ta! Încetează să o mai plimbi în sus şi-n jos pe şirul spinării! Nu mai râde! Auzi? Crezi că dacă vine vreun paznic ne va alerga? Eu nu-s bună la rezistenţă. De fapt, eu nu ştiu să alerg. De ce râzi? Dar ştii că ar putea veni peste noi. Numai o amendă ne-ar trebui. Le-am tăvălit grâul lu' ăştia. Ştii cumva cât e amenda? M-aş amuza dacă ar veni frac-tu cu maşina de poliţie într-un raid şi să ne descopere aici. Bine! Nu mai zic.
Nu-mi da drumul! Strânge-mă mai bine în braţe! Mi-e frig. Pătura cu stele a cerului este prea departe de noi. Strânge-mă mai bine. Lângă sufletul tău. De ce mă săruţi pe frunte? Da' ce-s agitată de vrei să mă domoleşti? A, ai vrea să fiu. Nu acum. Acum ţine-mă bine lângă tine. Nu mă departa. Îmi place ritmul inimii tale. E haotic. Prea înteţit! Îmi place.
Când pleci?" şi-şi plecă ochii la auzul răspunsului. O lacrimă solitară ia curs pe obraz iar ei au rămas în continuare sub pătura cerului plină de stele, cu ritmuri de greieri pe lângă ei şi cu bătăile nebune ale inimilor lor. Au rămas în lanul de grâu până la răsăritul soarelui. Acesta le prevestea o despărţire mult prea lungă pentru a fi acceptată. El îi depusese un ultim sărut pe buze când o lăsă în faţa casei şi se depărtă. Abia când nu l-a mai văzut a lăsat să-i scape o declaraţie ce s-a abţinut să o facă toată noaptea. "
Nu este bazat pe fapte reale. Deşi mi-aş dori.
Cu drag,
eu.
14 comentarii:
este foarte frumos expus totul. Felicitari !
Pune mana si scrie tu o carte.Alea fapte reale:)).Poooop:*
Pt Anne : mulţumesc frumos.
Pt Ella : nu iubito. Încă nu-s reale. Dar mi-aş dori o tăvăleală în grâu la miezul nopţii :* pup şi eu.
baga material, girl :)
promit sa traduc cartea in cele 4 limbi straine pe care la vorbesc, ca nu degeaba fac facultate :D
O da. Trebuie să-mi fac legăturile încă de pe acum. Te trec în agendă să nu uit. Dar crezi că o să fie pe placul tău ce vei traduce? Va fi ceva siropos. Sau mă rog.. Mă mai gândesc. Mulţumesc pentru ofertă şi susţinere >:D<
Tu stii ca esti buna la asta,deci nu ar trebui sa iti mai zic asta,si totusi,bai soro,ESTI FOARTE BUNA LA SCRIS!:))
serios acum:Dpe fruntea ta scrie TALENT!
promiti sa imi trimiti si mie o copie a cartii tale cand o vei scrie?;;)
nici nu imi inchipuiam ca ai putea sa scri despre altceva decat despre suferinta prin iubire... are happy end sau nu?
spune ca nu, te rog. nu vreau happy end.
Nici eu nu vreau un happy end:)chiar ma intrebam intr'o postare..de ce toate cartile au happy end,cand in realitate putine persoane au parte de el?
Deci, în ordine :
pt Kali : da sis, am să-ţi trimit o copie a cărţii. Dar mai ai mult de aşteptat până o voi finaliza.
pt JokeBox : pot scrie despre orice altceva ce nu are suferinţa de la iubire sau ceva de genu. Dar cum nesecatul meu izvor de idei momentan scoate la iveală doar situaţii de genu, mă conformez.
Încă nu m-am gândit la sfârşitul cărţii.
pt PrafDeStele : probabil va fi un happy end dar nu la acela la care te aştepţi, cu tipul din carte şi în jurul căruia se ţese povestea. Mă mai gândesc. E doar un fragment.
pt Kali : finalurile fericite au menirea să ne încurajeze, să ne motiveze să continuăm, să ne dea o doză de adrenalină, curaj, speranţă atunci când suntem la rămân. Deşi scriitorul te lasă cu impresia că ar fi pură ficţiune uneori nu este aşa. Adevărul din spatele situaţiilor este mult mai dur sau nu. Sfârşiturile triste, sunt din punctul meu de vedere puţin dezarmante, deşi uneori adevărate. Dar nimic nu te împiedică să-ţi faci un happy end.
Aaaa, that's a great ideea!:D. Stii ca scrii minunat, va fi o foarte placuta lectura.:*
Cred că dacă mai primesc multe laude pentru stilul de scris, mi se va urca la cap şi am s-o dau în bară. Şi eu sper să fie o lectură plăcută. Cel puţin adresată sufletelor ce au nevoie de o rupere de cotidianul gri. Asta ţi-o promit. :*
Talent ai, asa ca succes mai departe!
Hm..da..ne incurajeaza finalurile fericite.ai dreptate.insa ne ridica mult prea sus,ajungem la un nivel in care credem ca totul se termina cu bine mereu,orice ar fi.si dupa,poc.la noi nu e happy end.si cum eram ridicati sus,am cazut tot de sus,si ne'am lovit foarte tare;)
Trimiteți un comentariu