- episod nevrotic -
.....nerecomandat celor ce nu înţeleg figurile de stil şi limbajul plin de fantezie.....
Dar din acelea bine ascuţite cu o lamă de vreo 5 cm lăţime şi 30 lungime! Şi, o mână puternică ce le răsuceşte pe toate 1000 în mine. Macabru. Dar asta simt ori de câte ori acum "îl văd" mai atras de altcineva. Problema e la mine. Nu am de gând să-i spun nimic. Merit ce trăiesc. Trăiesc o posesivitate şi-o gelozie ce nu o înţeleg, când de fapt ştiu, conştientizez că nu am de ce să simt.. Dar cum raţiunea e una şi simţirea e alta.. Cuţite!
De ce naiba sunt ţinta imobilă a aruncatorului de cuţite şi nu se învârte roata aia nenorocită? Ăla are experienţă în A NU NIMERIIII ţinta dacă roata se mişcă. Fac referire la ţintaşul acela de la circ ce leagă de-o roată imensă o fată şi începe să învârtă roata aia iar el trebuie să nu o nimerească.
Ei bine, nenorocitul ăla mă nimereşte! Omule! Te rog învârte roata aia nenorocită să mai scap cu viaţă! Învârte-o atât de tare încât să iasă din suport şi să fugă din perimetrul de acţiune al ţintaşului. Am mai mari şanse de supravieţuit dacă roata aia ar lua-o de nebună prin peisaj decât dacă stă imobilă şi se aruncă fix în mine! O să fiu ameţită câteva zile de n-o să ştiu ce m-a lovit dar numai învârte roata!
Ar trebui să fug de rup pământul.... Dar eu ce fac? Stau. Fi-mi-ar capul. Nu. Corect este fi-mi-ar inima. Ea e de vină. Ea câte puţin mai tare când îl vede sau aude. Mintea spune că nu e ce vreau eu, tiparul ce-l urmăresc. Dar, uite că....minteo, tu ai permis una ca asta! Tu ai zis că e bun şi el decât nimic! Acum de ce faci revoluţie? Crezi că ai de câştigat dacă te cerţi cu inima? Bine. Lua-v-ar pe amândouă că nu pot trăi cu voi două în armonie! Când vă veţi înţelege şi voi? Când?
Cu drag,
eu.
Pi.Es. Nu văd sângele. Asta să fie de bine?
14 comentarii:
este vis , realitate sau fictiune ? mie imi pare a fi un vis , relatat intr-o fantezie realistica.noi suntem un fel de prada pentru inima , cateodata castigam cateodata suferim..tind sa cred mai mult a II-a parte...
E cât se poate de real. Doar că nu există circul şi roata. Iar cuţitele le simt în inimă. Tipul ce mai nou s-a plantat la mine pe inimioară, nu ştie că nutresc o stare de afecţiune pt el. Iar el, e cu o alta. Iniţial, am mers pe principiul decât deloc şi el bun. Doar că....acum nu mai e aşa. Eu nu-i spun nimic. El continuă cu tipa. Probabil nu-i spun de teamă că.... tot pe ea ar alege-o. Şi există revoluţia între minte şi creier. [joi are el examen, şi are un status mare "ne vedem joi" deci, cuţite] [iar "relaţia" asta durează de aproape 11 luni]
cred că mai rău te-am ameţit. :)
este ok , am inteles in mare parte , nustiu daca este o idee buna a inimioarei tale , cat despre el nustiu ce sa zic , depinde ce vrea in continuare de la "a lui" si ce vrea de la tine...merita chiar asa efortul ? :)
Nu. Nu merită efortul. Doar că, el îmi oferă ce am eu nevoie. Este genul acela de relaţie în care implicarea e zero. Aşa a început. Şi aşa a fost până mai în primăvară când a încetat în a-mi fi dor de el şi a început să-mi fie dor de acesta. A mers ok o perioadă, doar că.... nu mai am cum în acelaşi ritm. Am început să mă ataşez de el, să am nevoie de altceva. Şi ştiu că el nu e tocmai cel indicat dar.... Sunt încălcită, greu de înţeles. Cu alte cuvinte, am început să ţin la el. Şi nu e bine.
Trebuie să-mi găsesc şi eu un tip al meu, cu care să am o relaţie... eu am fugit de astea cât am putut dar se pare că nu o mai pot face la nesfârşit.
mi se pare fair , doar ca nu este singur pe acest pamant...pe langa el mai sunt si altii , depinde acuma mult si ce-ti doresti in special , cum vrei sa fie etc , de treburile astea tin foarte multe lucruri as putea spune lucruri la care nici nu te gandesti si nici nu iti trece prin minte ca ar putea fi asa asa sau asa , de altceva de ce anume ai nevoie ?banuiesc ca iti ofera tot ce ai nevoie , nustiu , tine mult de tine , "stiu ca el nu e tocmai cel indicat dar.." vezi , << dar-ul >> acela din formularea ta te duce spre un drum cu ocolisuri si capcane , din moment ce stii ca nu este el cel indicat , depinde acuma cat de departe te gandesti...banuiesc ca NU la inel si Dumnezeu , ca sa ma exprim asa. Asa cu tinutul ai pute-o face cu orice , adica ai putea sa tii la oricine , la oricine ti-ar scrie pe blog , pe cine ai vedea in metrou si ti-ar ramane intiparit in minte si l-ai mai vedea si in alta zi si te-ar face sa te gandesti ce fel de om ar fi si chestii de genul , toate lucrurile astea fac parte si din chimie , sunt eu sigur 100 % p.s. sper ca n-am fost mai incalcit ca tine :P
asta e un post nebun, nebun! :D
@Lucylle : inca astept raspuns.
@PrafDeStele : not really :P
O scuze Creţule [dacă pot să-ţi zic aşa-eu tot creaţă sunt-] m-am luat cu ceva treabă după amiază şi doar am publicat com-urile fără să răspund la ele.
Da. Pentru o perioadă mi-a oferit ce aveam eu nevoie. Neimplicare. Fără gelozii. Posesivităţii şi minunăţii de genul. Doar că, încet încet vreau şi altceva. Nu vreau inelul de la el. Nu-l vreau. Îi ziceam mai devreme că vreau să am pe cineva doar al meu. Să fiu prietena lui, el prietenul meu. Să ştiu că e cu mine, eu cu el. Să ştiu că doarme pe partea stângă a patului, să ştiu că suntem amândoi. Că sunt şi eu în doi. Cred că ar trebui să-ţi zic că sunt o fire singuratecă. Şi alung orice formă de ataşament venită.
Îl vreau pe el probabil şi pt faptul că mi-a fost aproape de ceva vreme. Şi că m-am obişnuit cu el. Îl cunosc bine. Şi nu, chimie între mine şi el nu. Am simţit o chimie ce era prea puternică şi din cauza ei m-am furişat la acesta.
PrafDeStele, nu e chiar nebun nebun cât ... ceva caracteristic mie :D
Pt Creţ : cred că nu ţi-am răspuns prea pe subiect. Sunt aiurită la ora asta.
Şi da, sunt şi alţi, dar cine-i vede? Împing filelismul la extrem şi dacă m-am ataşat de cineva, şi am început să simt pentru el ceva, nu mă mai interesează şi alţii. Aşa sunt eu. De ce să caut în altă parte ceva când am deja? Iar dacă eu simt că relaţia asta nu merge şi eu încă o mai alimentez, o tai. Şi-o tai urât. Nu ştiu cum să-ţi zic. Nu mă pot face înţeleasă. Nu ştiu ce-i cu mine.
Nu-mi exprim sentimentele pt cineva în faţa acestuia. Nu pot. Poate că dacă i-aş spune "pissy, eu am început să mă îndrăgostesc de tine" probabil mi-ar râde în faţă şi ar face-o rău de tot. Mă cunoaşte de multă vreme şi crede că nu simt nimic pt el. Mi-e teamă să i-o spun, nu i-o voi spune.
Şi ce vreau eu... greu şi nu ştiu să spun. Trebuie să văd. Să mă atragă, să-mi placă la el ceva. Să fie o stare de chimie în aer. Să îmi placă cum îmi rosteşte numele. Nu ştiu. Prostituţe.
imi place cum mi-ai spus "pt cret" sau "o scuze cretule" (n-am diacritice activate) , da incepe sa-mi creasca parul , apar iar carliontii nebuni.
Lucylle , ce pot spune eu din cate inteleg aici , sau cel putin incerc sa inteleg este ca nu prea stii ce iti doresti , ori stii dar te implici sentimental.faza sta cam in felul urmator , din moment ce te vezi cu cineva ca e prieten sau orice altceva coleg etc., daca acel cineva iti trezeste ceva in tine , iti da o stare buna , te distreaza , esti fericita in momentele cand esti cu el este clar ca te implici intr-un fel. Chestia asta apare fara sa vrei cand nu te astepti , mai ceva ca zilele acelea ale calendarului...scuzele iti sunt acceptate , chiar asteptam sa rapunzi eram curios ce zace in mintea ta expus pe o foaie virtuala , deschisa internetului.
Ziceai ca de ce sa cauti ceva in alta parte daca ai deja..poti sa ai ce-ti doresti dar din n motive care pot aparea sa "cauti" in alta parte..daca ar apare un altul , ce s-ar mai intampla ?Ai un joc de cuvinte foarte bun , un mister bine pus la punct , stii uneori cand simti ca relatia nu mai merge dar continui sa o alimentezi , poate faci asta din speranta ca va fi loc de mai bine sau hai ca poate va merge , sincer nici eu nustiu ce-i cu tine :P , incerc sa aflu cat de cat printre randuri si printre picaturi...
<"pissy, eu am început sa ma îndragostesc de tine"> , hmm se poate mai bine de-atat , zic eu , asta ar fi doar un mod de-a spune un exemplu pentru aceasta discutie , imprejurimile cand esti cu cineva fata in fata schimba total datele problemei , apar emotiile , gandurile , analiza gesturilor , ochii , respiratia...pff o gramada de chestii...fata in fata e mai greu decat pare , sau decat spun altii/altele.
Oare cine o fi acel "el" , de care spui , pe "ne-ve" asa este greu sa-ti placa la cineva , apar acele relatii virtuale , pana la "face 2 face" , de acolo incepe "disctractia".
p.s la cine te refereai cand ai raspuns pentru : "PrafDeStele, nu e chiar nebun nebun cât ... ceva caracteristic mie :D"
Îi spuneam lu P.D.S. că postul este caracteristic mie. Nu este singurul de genul. În genul acesta am mai scris dar nu ştiu când şi cum se numesc. Doar că, atunci când mai postez unul acela e primul.
Hmm...Nu că nu ştiu ce vreau. Sau chiar nu ştiu. Am renunţat în a-mi mai face planuri cu privire la ce vreau şi să iau ce găsesc. [cât de urât a sunat]. Când îţi faci un plan, şi schiţezi acolo ce vrei tu, nu are imperfecţiuni. E perfect, crezi tu. Dar realitatea face ca perfecţiunile ce le cauţi să nu existe decât în proporţie de 3%. Şi starea de dezamăgire să fie prea mare, iar eu nu suport asta.
Şi am zis să "profit" de fiecare şansă ce o am. Şi uite că nu mă opresc când trebuie crezând că mai pot controla cât de cât situaţia. Şi se ajunge aici sau în partea cealaltă în care fac respiraţie gură la gură unui cadavru [în sensul că alimentez sau trag de o relaţie moartă]. Eu mă ghidez după nevoile, dorinţele, impulsurile ce le am. Să fie date de mine. Urăsc când cea mai bună prietenă vrea să-mi dacă cunoştiinţă cu nu ştiu cine. Din politeţe mă duc, dar începe trierea. Sunt pretenţioasă, capricioasă, mofturoasă.. şi am "standardele" mele. Ca toţi de fel. Şi din acest motiv par nesuferită. De asta zic că prefer să le fac cu mâna mea, că deja trierea a avut loc, deja e alt joc.
Şi ziceam cred că şi-n post că nu-i voi spune nimic deoarece nu are sens. Ne-am încurca unul pe altul şi ne-am trezi cu foarte multe critici şi piedici. Doar că, s-ar putea un alt nivel. La asta lucrez. Să văd cum fac să fie mai mult cu mine. [egoismul din mine vorbeşte, vrea ca totul să fie făcut după bunul plac uitând şi de celălalt uneori]
Cred că sunt din ce în ce mai confuză în explicaţii cu cât mă adâncesc. Nu ştiu. Lasă-mă câteva zile, să mă limpezesc şi am să-ţi las un comentariu explicit. :)
now i'm stuck :).m-as intreba in viata de zi cu zi cum esti , mi s-ar parea imposibil sa fii ca in descrierile de "printre randuri" pe care incerc sa le inteleg.o sa astept raspunsul peste cateva zile , imi poti raspunde la intrebarea de mai sus tot atunci , sa te mai limpezesti nitel.(NU sta in ploaie!)
Nu stau în ploaie voit. Adică nu ies din casă să stau în ploaie doar ca să simt stropii pe piele. Nu. Dar dacă mi se întâmplă să mă prindă ploaia.... asta e. Nu am ce face. Rar mă car cu umbrela după mine. Urăsc până şi geanta de umăr.
Atunci am să-ţi spun în câteva zile ce şi cum.
Trimiteți un comentariu