Cele două eu...

Eu... Cea care o vezi pe stradă. Ţinută impecabilă. Sigură pe sine. Dură la înfăţişare. Nu ai crede că fiinţa din faţa ochilor tăi ar putea zâmbi sau ştie ce înseamnă a râde.. Drastică. Urmărind-o în contact cu persoane cu care nu are legături apropiate, te face să te gândeşti că prima impresie este bună şi adaugi : greu de mulţumit şi expeditivă nedorindu-ţi a intra în vorbă cu ea neştiind cum să vorbeşti; evazivă, rea, rece şi calculată adesea făcându-te să te lipseşti de orice; rezervată nefăcund declaraţii necorespunzătoare; conducătoare şi cu spirit critic şi analitic pronunţat ce nu ţi-ai dori-o cu siguranţă să o ai la o masă de tratative la alegerea cafelei de după ora 16. Înfricoşătoare şi cu care nu ţi-ai dori să ieşi la o cafea după ora 16 din teama că vei avea coşmaruri.

Eu... Cea pe care nu o ştiu mulţi. Şi în grupuri restrânse este : vioaie şi veselă ca un fluture ce zboară din floare-n floare după dulcele polen, aeriană şi îndrăgostită de orice este inedit şi nu merită atenţie sau o şansă, romantică şi visătoare ce încă mai crede în poveşti cu zâne şi feţi-frumoşi, iertătoare abordând zâmbete şi iertări fără să ţină seama că va suferi, directă spunând mereu ce gândeşte deşi nu ar trebui.

Aceste două descrieri ale mele le-am primit de la un prieten. Eu... am rămas uimită când am văzut cât de analizată am fost. Nu mi-a plăcut iniţial gândul că am fost analizată. Urăsc asta. De ce... Ufff... ajung iar la aparenţe. Adopt prima "eu" doar din dorinţa de a mă proteja şi de a nu intra în contact cu fel de fel de persoane artel încep selecţia de la primul cuvânt.
Cea de-a doua "eu"... cunoscută de prieteni şi familie... Şi de cei ce cu trecut testul sau dacă m-au cunoscut într-o zi cu soare.

Eu vreau să cred despre mine că sunt doar o combinaţie reuşită a celor două descrieri de mai sus... Nu mă văd din exterior, deşi mi-aş dori...

Cu drag,

Eu...

Pi.Es. Care "eu"?