Bună. Sunt Luciana. Aş spune despre mine că sunt o epavă. Dar până şi epavele au frumuseţea lor. La mine nu vezi nimic frumos. Nici măcar o ruină. Ruinele atrag prin aura de mister ce le învăluie. Ce te face să-ţi pui mii de întrebări cu privire la trecutul ce-o învăluie. La poveştile ce le-a trăit.
Dacă m-aş descrie, aş spune că sunt un voal negru. Nu contează de ce. Că dacă-i mătase, eşti atras de fineţe. Dacă-i de voal, e transparent şi te incită formele ce încerci să le vezi. Dacă e saten, luciul şi delicateţea te fac să adori. Dacă-i catifea.. moliciunea şi uşurinţa cu care se lipeşte îţi răpeşte liniştea. Sunt un voal negru ce ascunde, ce e tern, ce te face să te îndepărtezi.
Dacă aş vorbi despre mine, nu aş şti ce aş zice cu siguranţă. Profesional? Şomeră. Universitate? În pauză. Stare civilă? Singură. Pe toate planurile eşecuri. Ei? Vezi că nu-i nimic de admirat.
Încântată de cunoştiinţă.. Deşi nu ştiu cu cine am onoarea.
Cu drag,
eu.
16 comentarii:
Incantata, Luciana, eu sunt oricine vreau sa fiu :)
Nici eu nu stiu ce sa zic despre mine...tot ce ai zis tu mi se potriveste si mie, doar ca facultatea e terminata:)Eu sunt Ioana, imi pare bine de cunostinta!
Buna, Luciana. Cristi te deranjeaza :) Trec printr-o perioada depresiva puternica, provocate - partial - de criza de 30, am inteles ca mai toti barbatii o traverseaza. Imi trebuie un Porsche galben si o secretara blonda, de 18 ani, am inteles ca asta e tratamentul :) Concluzia este ca fiecare dintre noi e unic, in felul lui, cu probleme unice, in felul lor, dar care au in comun finalul. Mai devreme, sau mai tarziu, problemele dispar, deci...
Si calitatile unde's?;-?
after despair, many hopes flourish just as after darkness, thousands of suns open and start to shine...
Si daca vin sa-ti trag o mama de bataie?Eu as avea de adaugat o gramada de calitati.Nu te prostii,tu esti TU si ar trebui sa fii mandra de asta!
Pt Ilana : eşti tu cine vrei să fi? Mie mi-e greu să fiu eu. Mă cert cu mine însămi şi-mi doresc să fiu altcineva.
Pt Ioana : îmi pare bine şi mie să te cunosc. Am să termin şi eu odată facultatea. Dacă vor apărea modificări să fie numai de bine.
Pt Cristi : încântă de cunoştiinţă. Dar până dispar problemele astea, ne mai lovim de ele mult şi bine. Auzi? Nu am eu 18 ani dar o plimbare cu un porsche mi-aş dori. Dar nu galben că e o nuanţă prea tare pentru retina mea, poate fi negru? Când am să ajung la 30 şi dacă oi mai avea şi eu blogul am să-ţi comunic dacă şi noi trecem prin aceiaşi criză. Până atunci nu pot spune nimic.
Pt Kaly : au fugit pe apa sâmbetei. Nu le văd nici acum.
Pt al doilea darius : speranţa că va răsări soarele mă face să zâmbesc.
Pt Ella : O da iubito. De o bătaie am nevoie, dar cu apă la mare altfel nu accept. Ce vrei dacă mi-e greu să fiu eu uneori? Mai vreau să demisionez şi de mine să fiu altcineva...
Epavele nu au frumusete, caci sunt 'moarte', iar moartea nu este frumoasa decat penrtu nebuni. Epavele au insa mai mult sau mai putin mister.
Insusi numele blogului tau, Inger cazut, exprima ceva morbid.Ma intreb, stii cine a fost primul inger cazut? A fost Lucifer.Nu cred ca e bine sa te asemeni lui. Esti tanara, schimbati optiunea numelui de blog, bucutare ca existi, si traieste, caci daca lasi usa deschisa la inima ta, vei fi umpluta cu bucurie de Inger.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!Te imbratisez cu dragoste.
Noapte buna, ingerasule cazut pentru o clipa doar, dar ridicat si purtat de bratele celui mai mare imparat al eternitatii, Domnul Hristos.
Vă mulţumesc mult Doamnă. :) nu mai semnez cu "înger căzut". Mi-am cosmetizat numele transformându-l în Lucylle. Un joc de cuvinte de la numele meu.
Numele dumneavoastră mi-aminteşte de profesoara din liceu de limba şi literatura română ce mă taxa pentru fiecare comentariu că nu era bun. În viziunea dânsei eram o cauză pierdută şi nu aveam ce căuta la ora dânsei. Mă întreb doar, ce ar zice despre felul în care îmi scriu posturile? Numai de bine Doamnă.
Lucylle draga mea mi-ai facut o mare bucurie cu achimbarea...imi place si crede-ma ca nu esti si nu vrei sa fii o epava.Nu am nimic in comun cu 'fosta' poate doar numele si atat, iar postarile tale imi plac, doar ca te invit la 'masa bucuriei', de dragul tineretii tale, pe care nu trebuie s-o risipesti, caci nu se mai intoarce niciodata si e pacat. Te imbratisez!
Atunci 'donsoara,inoata pe apa sambetei,si gaseste'le,si asterne'le aici.da?:-w
:(
Lucylle?
Io prefer Inger Cazut.
( Pentru ca stiu ca te poti ridica orcand doresti. ) ( :-O Asta sa-nsemne Lucylle, ca te-ai ridicat!? )
O nu Anonimule :) nu m-am ridicat. Şi nu mă voi ridica niciodată acolo unde trebuie. Voi fi mereu prin apropriere. Dar, mereu voi fi "Înger Căzut"
Nu acolo "unde trebuie", pentru ca toti trebuie sa ne ridicam pana acolo. In cazul tau ar trebui sa vorbim despre acolo unde iti este locul ( nu unde trebuie sa ajungi ).
Aşa nu am privit lucrurile. Nu m-am gândit că trebuie să-mi găsesc locul fiind deja acolo. Mai mult m-am gândit că trebuie să ajung acolo. Nu ştiu de ce, dar de cele mai multe ori, şi acum observ, de îndată ce ajung acolo, nu-mi găsesc locul. E ca şi când, după obţinerea acadelei, aceasta nu-i aşa de bună pe cât mă aşteptam şi caut o alta.
Şi aici mă refer şi la joburi, şi la facultate, parţial şi la relaţiile ce le am... Trebuie să văd cum rezolv problema din acest punct de vedere.
Trimiteți un comentariu