In umbra...

Nu in umbra cuiva! Exista si asemenea specimene care au tendinta de a face asta, o fac, reusesc dar lumina in care sunt pusa nu este rea. De obicei efectul de umbra de aici nu pica asupra mea, ci asupra celeilalte persoane. Sa zicem... ca jonglez cu luminile.
In umbra... Ma refer ca stau in partea intunecata a situatiei, observ, analizez, cercetez, concluzitionez. De la o vreme, nu mai dau din coate sa ies din multimea in care am intrat. Nu. Ma las purtata de ei catre unde o fi. De ce sa ma agit? Ce as castica? M-as enerva, mi-ar face rau la sanatate, as pica iar in starile de slabiciune fizica in care nu sunt capabila sa salt un pahar cu apa. Nu. Stau cuminte si merg dupa toti asteptand momentul propice de a iesi.
Acum sunt intr-o umbra si-mi place sa-i urmaresc pe ceilalti de cum se agita. Cum sunt ca intr-un furnicar. Ii vad cum cedeaza. Cum zac. Am observat ca din toti cei care roiesc in jurul meu, doar doua persoane s-au oprit si au privit in directia mea. Dar senzatia ca e cineva acolo le-a ramas desi nu vad pe nimeni.
Poate ca nu am curaj sa fac un pas lateral, in fata sau in spate pentru a fi vazuta. Sa fiu pusa in lumina sau nu. De ce as face asta? Ce as rezolva? Mi-e bine unde sunt. In caderea mea m-am ranit rau. Neincrederea si indoiala mi-au spulberat multe. Nu am incredere ca daca as iesi din umbra ar fi mai bine. Am nevoie de cineva care intr-adevar este capabil sa-mi vindece ranile. Sa ma ajute sa infrunt totul.
Dar,nu sunt nici in intuneric! Daca as fi acolo, nu as astepta ca cineva sa ma ajute. Nu. As merge la pas cu alte persoane aflate in intuneric si as ramane acolo. Profitand de toti si de toate, mi-as plange intr-un fel de mila ca sunt neinteleasa. Dar cum sa fi inteles cand cei din jurul tau sunt surzi, orbi, si muti. Strigi... Nimeni nu te aude. Te pui in fata lor... Nu te vad. Te aud si te vad, nu-ti pot vorbi. Sunt prinsi in activitatea cotidiana uitat de cei si ce-i in jurul lor. Dificil asa...
Sunt cu spatele la intuneric. Nu ma caracterizeaza. Dar lumina? In lumina? Hmm... Aici e ciudat iara... Nu sunt multi cei care sunt aici. Ei sunt orbi... Sunt legati la ochi. Daca indraznesc sa salte legatura de la ochi sunt alungati caci au incalcat regulile. Regulile jocului. Cine face jocul? Asta nu stiu. Stiu ca te prinzi intr-un joc. Atat.
Partea frumoasa a intregii situatii? Nu poti deveni iar ce ai fost! Nu or sa-ti creasca aripi sa zbori unde ai fost. Dar poti face ceva cu privire la ce va fi... Adica sa nu pici in extrema neagra...
Si intre rai si iad e pamantul. Cu noapte. Cu zi. Cu apus. Cu rasarit. Cu buni. Cu haini. Aici traim. Ca vrem sau nu...