Pictor nebun...

Cand eram mica, mi-a placut sa desenez. Chiar foarte mult. Dar soarta a facut astfel incat sa nu fiu lasata a urma cursurile unui liceu de profil... Cu timpul mi-am pierdut indemanarea. Nici o floare din creion nu mai pot realiza...
Despre altceva vreau sa vorbesc... Ciudat, dar am impresia ca anumite persoane, situatii, momente din viata mea, sunt tablouri.
Am un prieten mai mic cu mult decat mine. Comunicam. Relatia este ciudata. Pe el il vad intr-un tablou ce reprezinta prospetime, finete, delicatete.
Pe fostul meu prieten... Uf. Greu. Ruini. O ruina. Totusi, la cat de atrasa sunt in general de peisajele cu ruini,acest peisaj il evit. Am avut posibilitatea de a avea in fata,o copie fidela a tabloului din mintea mea. Dezarmant. Dar placut! Exista.
O nebunie de culori intr-un tablou abstract cu dungi, forme asimetrice, culori minunat imbinate imi sugereaza cele doua bune prietene ale mele. Una are blog. http://dark-kitty-khalis.blogspot.com ... Cealalta traieste normal. Ea este intruchiparea cuvantului normal.
Prietenul meu cel mai bun... Un tablou gigant. Cu multe peisaje bine imbinate, culori perfect alese si combinate placut astfel incat exprima multitudinea de sentimente si trairi.
Sunt si tablouri vechi. Decolorate nu de timp. Dar care isi pierd farmecul culorilor doar in momentul in care acea persoana capata pentru mine neimportanta.
Mai exista un tablou.
Un sevalet. Panza alba. Neatinsa de culoare. Privesc acest tablou inca neinceput. Vad in el o multitudine de culori. De la cele mai calde la cele mai reci. Nu stiu cum sa-l incep. Cu ce culoare... Culoarea prima asezata are importanta. La fel ca si ultima. Nu pot incepe. Parca ma vad : "un batran cu barba alba, cu o paleta de culori in mana stanga,iar pensulele in dreapta iar mana dusa la cap ganditor. Sta pe un fotoliu. Hainele ii sunt gri pantalonii,iar in sus, o camasa murdara de culori si vopsea. In fata are un sevalet cu o panza alba... Il priveste. Asteapta. Asteapta idea. Muza... Ea exista undeva in cap, bine definita, dar mana maiestra nu poate trasa ce mintea doreste... Si asteapta. Soarele apune. Luna rasare... Noaptea trece si astfel vine o noua zi iar panza este inca alba. Si este alba de aproape... un an."
Acest ultim tablou nenceput reprezinta o persoana destul de importanta pentru mine... Nu dispun de suficienta muza pentru a-l termina...
Stiu ca va fi gata candva...
Voi scrie despre asta...
Si astfel sunt un pictor nebun al vietii mele...
Mortalizand sub pensula toate momentele dand nastere la capodoperi sau esecuri...