plimbari...

aseara am fost cu un amic prin parc... atmosfera era placuta... caldut... vantul adia si aducea cu el aroma toamnei, a frunzelor cazute, a frunzelor calcate in picioare... o aroma de moarte a naturii... sau a intrarii ei in hibernare...
mi-a placut... de multa vreme doream sa ies din atmosfera de birou in care stau o zi intrega, de atmosfera de acasa... mi-a priit :) pentru prima data dupa multa vreme zambeam... si nu stiam de ce. oricum motivul nici eu nu-l stiu si nici nu-l caut.
plimbarea asta imi aminteste de unele mai vechi. avute cu cel mai bun prieten... zic avute pentru ca el este plecat in alta tara de ceva vreme... nu stiu sigur...2...3ani... alaturi de el imi petreceam o mare parte din timp vorbind, glumind, povestind amintiri din copilarie... :) cate nu vorbeam...
imi amintesc de o discutie mai ciudata.... legata de efectul de bumerang... ca orice am face, bine sau rau, se intoarce mereu impotriva noastra... cu bine..sau cu rau...
mi-a luat mult timp sa inteleg ce a vrut el sa spuna atunci... nu aveam cum sa inteleg... nu stiam multe... acum inteleg... mi-e tot mai clar ce dorea el sa-mi spuna...
nu stiu daca se poate explica dorul de el in cuvinte... imi lipseste pur si simplu... ma linisteste un gand.... traieste... oricat de departe ar fi.... exista posibilitatea de al vizita...
dar atunci nu ne vom plimba prin satul nostru in care ne-am cunoscut...
vreau sa-l iau de brat, sa ne asezam pe nisip si sa privim mediterana cum arunca catre noi valuri incercand sa ne scalde in apele ei... vorbind despre toate...
promit ca am sa vin si o sa ne intalnim pe costa brava in spania... in barcelona... stii ca-mi place foarte mult orasul...
macar atat nu-mi poti refuza...
mi-e dor de tine si de plimbarile alaturi de tine...
de discutiile noastre interminabile...