Am vrut să te ating
Dar mi te-ai topit în palmă.
Am vrut să te strig,
Dar sticla se destramă.
Am vrut să te cuprind în braţe.
Dar atunci ai dispărut.
Am vrut să te ridic la cer!
Dar piatră ai devenit.
Am iubit un mister
Pe care să-l las sunt nevoit
Am vrut să trăiesc în pustietate
Dar totul îmi amintea de tine...
Am vrut să am singurătate
Şi te-am avut cu mine.
Am vrut de tine să mă-ndepărtez
Dar atunci tu ai plecat...
Am crezut în ale tale speranţe
Şi mult m-a durut
Am crezut că doar vizez
Dar trăiam ce n-am aşteptat...
Am vrut să te ating...
Am vrut să te cuprind în braţe
Am crezut că mă mint...
Dar nu mai am speranţe...
Scrisă în octombrie 2005...
Cu drag,
Eu.
14 comentarii:
Despre asta îţi vorbeam... Diferenţa este mult mai mare... Asta mi se pare profundă... Pe când cele noi superficiale... Dar în esenţă... Aceleaşi sentimente... Iubire neîmpărtăşită...
da chiar e profunda.
pacat ca aceleas sentimente si atunci:(
În esenţă... Că în realitate esenţa este foarte diluată. Nu voi mai ajunge iar la aceaşi durere. Nu mai am cum. Pentru asta am ridicat ziduri mult prea mari şi mult prea groase... Sunt acele ziduri finale... Dar eu acum, dacă sufăr, o fac pentru că îmi pasă şi că îl iubesc... Dar dacă se va ajunge iar la intensitatea acelei dureri asta înseamnă că el, cel de acum, a ştiut să intre atât de mult... Şi el se loveşte de zidurile mele nu doar eu de ale lui...
Versuri în genul acestora, pe care să-ţi tai venele, mai am... O groază...
chiar imi plac poieziile postarile de genu pt k(am mai spus si repet)chiar inteleg ce inseamna...
iar plec,vorbim pup:*
poezia asta a cazut la fix pe starea mea.asa cum ai zis de iubire neimpartasita.,,de dezamagire emotionala,de tradare...
poezia asta a cazut la fix pe starea mea.asa cum ai zis de iubire neimpartasita...numai ca la mine e si o combinatie de dezamagire emotionala,tradare...
În spatele poezie stă o realitate încheiată de mult şi de care nu mi-am amintit până de curând...
suuuperb! pe bune! <3
esti pe blog acum?
am nevoie de un sfat:-<..
Mulţumesc... :"> atunci când am scris-o nu ştiu ce inspiraţie am avut...
in noaptea asta liniste?:(
"Am crezut că mă mint...
Dar nu mai am speranţe..."
Păi, din primul rând ar reieşi că s-a sfârşit cu bine.
Problema este că o contrazice rândul al doilea.
Tre' să fie una din cele două variante...
"Am crezut că mă mint
Dar nu mai am speranţe..."
credeam că minţindu-mă totul va fi bine, că este doar o perioadă în care merge prost... şi că va trece... Doar că era o iluzie în care eu credeam că este bine şi când de fapt, nimic nu mai era... nu mai aveam speranţe... şi eu credeam că mai pot să mă mint... Dar nu a mai mers şi totul s-a terminat.... Cam asta era faza... Nu se anulează un vers pe altul...
Da Flo... Linişte că nu mai ştiu de ce... Nu am mai fost de pe net când tu trimiteai com... :-<
Trimiteți un comentariu