vreau să-mi întind aripile
şi-mi iau zborul precum clipele.
să zbor undeva departe,
unde tu să-mi fi aproape..
nu contează frigul de afară.
dacă ar fi să te văd pentru ultima oară...
pentru tine m-aş lupta cu vântul!
strângându-l în braţe... alitându-l.
cu ploaia doar aş vorbi.
să-i spun cum e mersul inimii
cu negrul pământ...
aş face un sacru jurământ!
să cadă peste al meu trup
doar după clipa în care te-am avut.
cu focul rău m-aş certă!
căci el îmi mistuie inima...
singurătate? ... mai bine...
decât nopţi negre fără tine...
dar tot acelaşi lucru este
şi încerc să trec peste...
împreună!? ... un vis!
ca acel în care mi-ai promis
că tu odată mă vei iubi.
şi aştept... acea zi va veni!
dar nu mai pot aici a sta...
către tine eu voi zbura.
un zâmbet şi un sărut
măcar atât de dăruit ai fi putut
să pot, acum, la tine zbura
să pot... către tine pleca...
4 comentarii:
Frumoasă poezie, interesante contrastele. Cu respect Cosmin
am aparut si eu..:D..
da frumoasa poiezie dar cred k teai saturat sa zic asta:)...
:*
:"> şi aceasta este tot din perioada liceului... Acum nu am atât de multă inspiraţie pt a mai crea aşa ceva....
:* ai revenit târziu... dormeam de mult...
da era 2 si ceva:)....
oricum si celelalte poiezii sunt bune...;)
Trimiteți un comentariu