"În altă viaţă...
O dimineaţă în altă viaţă..." Cum suna o melodie faimoasă de la Holograf... Ce mult aş vrea să adorm... Să mă trezesc... În alt pat... Lângă el... Cu un alt gând în cap decât acesta cu care mă trezesc acum... Aş vrea să schimb situaţia asta nefericită în care sunt... Iniţial chiar mă gândeam că "mâine dimineaţă am să mă trezesc şi durerea nu va mai fi aşa de mare..." Şi nu a fost aşa...
Dar durerea este tot acolo... Şi este de cel puţin 4 zile... Şi va mai fi cel puţin pentru ceva zile până când... Până când încerc să vorbesc cu el şi să rezolv tâmpenia asta de situaţie...
Dimineţile mele sunt de câteva zile negre... Nu văd atmosfera de afară primăvăratică... Toate prevestesc venirea ei, a adierii vântului din`spre sud şi a căldurii... A păsărilor călătoare şi a înfloririi ghioceilor şi a tuturor florilor de primăvară... A speranţei... Nu! Mie nu mi se pare aşa! Totul mi se pare totul îngheţat... Atât de îngheţat încât nimic nu pare a încălzii ceva balonul meu de săpun prea curând... Că nu văd nimic în jurul meu din cauza statului de gheaţă ce a cuprins slaba mea protecţie... Mi-e frică să nu-l sparg... la cea mai mică atingere să pic în lumea asta de gheaţă în care toţi, zgribuliţi fug spre a o duce mai bine...
Dimineţile mele sunt pline de regrete... Că nu am putut să-i spun adevărul când am avut ocazia iar acum sunt măcinată de toate gândurile astea tâmpite... Că nu sunt genul de persoană care să regrete... Şi nu ştiu să regret...
Dimineaţa... Nu pot savura nimic. Am în gură un gust de pelin şi cafeaua mi se pare a fi cu sare... Mâncarea este cenuşă... Şi... Am de învăţat! Nu pot descifra ce vor să zică ăia în cartea de geografie economică mondială prin "rezerve sigure şi certe de petrol sau cărbune"...
Şi mă tot gândesc dacă vor mai fi pentru multă vreme aşa dimineţile mele...
Îmi este dor de dimineţile în care mă trezeam cu un telefon din partea lui... Şi toată ziua fredonam "dimineaţa... Mereu mă trezesc cu tine-n gând deschid radioul şi parcă te-aud cântând" ...
Gânduri la dimineţile în care cafeaua avea gust...
Cu drag,
Eu.
6 comentarii:
"Cuando tomes tu café toma tu café en España..." sau daca pot adauga : poti sa-ti bei cafeaua oriunde vrei,dar nu in romania...
Toti avem regrete...nu cred contrariul,si nu cred ca exista exceptii...
Tu nu vrei sa recunosti...
"solo la cana da l`aroma"... Dementă rău melodia...
Eu până acum nu le-am simţit gustul ca până acum... Iar acum sunt prea prea prea măcinată de ele... Eh... Mă ştii că trec peste... Mă uimeşti că încă m-ai lovit în creştetul capului cu asta... Se vede că încă după atâţia ani încă mă mai cunoşti destul de bine...
cand citeam postu asta era la tv reclama d la nescafe cu NOHA..;))..
astavara nu ma mai saturam d mel asta:D..
stiu gustul diminetelor amare..:|
toti ajungem sa il simtim mai devreme sau mai tarziu...doar k unii reusesc sa indulceasca mai repede cafeaua..noi ramanem si ne chinuim cu amintirile:|
app de postul meu....
cred k uneori ramanem goi fara sa vrem viata ne face sa fim asa..
de cate ori ai terminat o relatie cu lacrimi?si de cate ori ai zis k nu ai sa mai iubesti pe nimeni?...
nu cred k durerea poate fi infruntata sau poate fi infruntata dar nu poate fi invinsa si la un moment dat se umple paharul nu mai poti indura ....atunci ai face orice sa scapi de durere de amintiri.
nu stiu dak ai inteles ceva dar vroiam sa spun k foarte usor putem sa ne golim ..din dorinta de a avea dimineti dulci si fara el/ea in gand...
:*:*
Viata e in general destul de complicata, dar uneori avem puterea sa o descurcam sounand adevarul. Cred ca e foarte bine ce ti-ai propus, sa vorbesti cu el, sa aveti o discutie serioasa, in care sa puneti cartile pe masa. Si intr-adevar crizatul(gelozia:D) e un semn bun. Asa mai testez si eu pe mine cand vreau sa aflu cat de mult tin la cineva. Incerc sa aflu daca-mi pica bine sa-l stiu langa altcineva. Si uneori dau peste niste raspunsuri foarte interesante. Sper ca soarele ca reveni iar pe strada ta. De fapt, sunt sigura ca va reveni. Pentru ca esti mult prea minunata si ai mult prea multe de oferit celorlalti ca sa bajbai pintre umbre. Bafta la examene! Cate putin si am scapat:D
2 florin... Nu ar fi prima dată când aş spune că nu mai mă îndrăgostesc că nu mai fac aia sau aia... Nu pot rămâne goală pe dinăuntru. Lacrimile îmi îngheaţă durerea pentru o clipă dar revine. Nu am cum să o las undeva. Face parte din mine. Amintirile le ţin mult prea vii. Cred că asta ar trebui să fac. Să nu le mai ţin vii şi să nu le mai dau puterere de influenţare..
2 Ioana :* şi eu sper că va ieşi din nori... :D el încă mai poate face o faza drăguţă. Să zică nu... Aceasta este teama mea. De un nu categoriat şi fără loc de întoarcere... :-< mă descurc eu...
Trimiteți un comentariu