Dezamăgiri...

Azi... Am chef să scriu... Şi am chef să scriu despre tot, sau aproape tot, ce m-a indispus sau uşor dezamăgit în ultimile 2 luni... Şi încep...

Prin a scoate ochii acelei colege foste de apartament care mi-a spus că dacă ştiam că tu nu ai unde sta nu o mai luam pe asta cu mine... Şi da. Ştiai al dracului de bine că nu tot bucureşti-ul este al meu. Şi ştiai al dracului de bine că nu aveam unde sta. Şi ... acum... de ce te bagi în seamă? Că îţi pasă?! Woa... Oare să te cred? Nu! Nu am de ce să te cred. Că asta eşti. O tipă ce-şi apără interesele... Şi ţi le aperi.

Aşteptam cu sufletul la gură să te văd. Trecuseră atât de multă vreme de când mă plimbasem cu tine ultima dată încât nici nu mai ţin minte câte zile sau ani au trecut... Am înţeles că din tot timpul tău acordat sau petrecut aici, nu ai avut şi pentru mine 5 minute. Am aşteptat un telefon în care să-mi spui "mişcă-ţi curu` pân` la poartă că vreau să te văd" dar ai plecat... Şi iar nu mi-ai acordat o şansă să te văd... Pentru prima dată după atâta vreme... Să văd dacă trecerea timpului a fost cu tine blândă sau nu. Dacă ţi-a săpat în colţurile ochilor riduri uşoare sau dacă vocea ţi-e la fel... Tu ştii că nu-ţi mai recunosc vocea?

Sunt acuzată că... nu-mi ajut prietenii... Ştiu. Am momente în care devin foarte egoistă şi nu mai ajut pe nimeni... Devin egoistă când realizez că toată baza şi-o pune în mine. Dar eu? Eu pe cine mă bazez? Eu... Când şi eu la rândul meu am nevoie de ajutor... la cine să apelez? La tine? Când tot ce ai reuşit până acum a fost o mare răceală între mine şi... el...? La tine care la fiecare eşec al tău arunci în mine... cu gunoaiele ce-ţi ies pe gură... Şi să nu fiu supărată?

Ooo... Da! Tu credeai că scapi fără aţi mai spune ceva? Când? Astă seară? Mnu. Nu ai cum. Tu eşti pentru moment cea mai mare dezamăgire a mea. Tu şi toate ale tale prostii ce le faci şi crezi că eu sunt absurdă! Şi da! Ai dreptate! Sunt de la ţară! Şi ce vrei? Te mai întreb şi acum ca şi în ultimile 2 nopţi... ce vrei?

De ce, acum, când vreau să stau şi să-mi ling rănile, nu mă lăsaţi în pace? De ce vreţi să vă amestecaţi? De parcă nu ar fi suficientă groapa în care am intrat, veniţi şi voi şi... mi-o săpaţi şi mai mult. Vă apreciez falsa grijă pe care mi-o purtaţi! Sunteţi cei mai sinceri când în astfel de momente vă faceţi văzuţi. Uite că... nu vă cred. Toate tentativele voastre de ajutor sunt... eronate...

Sfat: dacă vreţi să-mi fiţi aproape, măcar faceţi-o când v-o cer... Astfel sunteţi ipocriţi...

Azi, doar

eu.