Eram pe 31 decembri 2008 pe la ora 23.50. Am ieşit afară alături de cei cu care petreceam trecerea dintre ani. Eu mai friguroasă, am stat de m-am infofolit (îmbrăcat mai gros... Să înţeleagă Vlad ce înseamnă cuvântul). Trecuseră încă 5 minute. Toţi mă strigau pe nume şi hai mai repede. Încă 4 minute. Eu aveam impresia că cerul este acoperit de nori. Încă 3 minute. M-am trezit în braţe cu un pahar şi o sticlă de şampanie. Mai erau 2 minute.. Îi vedeam pe toţi grupându-se 2 câte 2. Ultimul minut. Am oftat. Am aşteptat. Am sperat. Mi-am urat mie lumînare. Şi primul foc de artificii se vede luminând cerul. Strângeam în braţe cu tărie dar de frică sticla de şampanie. Şi cerul a urmat a fi luminat de mii de scântei, lumini, prea mult praf de puşcă.. Şi un tare la mulţi ani îmi sună la ureche, apoi o pupătură şi o îmbrăţişare. Era Ani, prietena mea cea mai bună. Apoi o altă pupătură. Era de la George, viitorul ei soţ. Eram prinsă între ei doi, îmbrăţişată, pupată, şi eu nu conştientizam nimic.
Nimic. Tot ce vedeam era o uşă mare care pe deschidea în faţa ochilor mei şi o lumină pură mă învăluia. Trebuia să mai fac un pas şi eram în acea lumină. M-am deprins de balustrada de care mă ţineam şi am păşit. Eram orbită. Nu vedeam pe unde calc, pe unde merg dar era liniştitor. Eram în siguranţă. Eram cu ei, cei doi ce până acum mi-au fost alături la bine şi la rău.
Le-am răspuns cu La Mulţi Ani şi bebelul îl botez eu. Deşi nu vor avea un bebel prea curând.
Am lăsat în urmă un an negru şi am pătruns într-un altul alături de prieteni, familie. Cu încrederea suflată de o lumină orbitoare. Ştiu că va fi bine...
Cu drag,
Eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu