Nu ştiu ce-mi veni... Nu ştiu... Iar am o cădere groazică asemănătoare celei din toamnă... când gândurile mele erau invadate de pesimism... de dorinţa de a renunţa... de starea de struţ (de vârâre a capului în nisip)... de ascundere... evitare... Starea de plâns...
El îmi spunea să gândesc pozitiv... Cum să gândesc pozitiv când tocmai tu eşti motivul tristeţii mele? Al deprimarii! Ai neîmpliniri! Cum? Vrei să mă vezi zâmbind. Vrei să-ţi spun mereu glumiţele cu care te-am obişnuit în drumul spre casă de la faculta... Vrei să fiu persoana care eram când mai cunoscut... Cum vrei să fiu ce am fost când zidurile înălţate de tine uneori mă dărâmă şi sunt impenetrabile? Cum vrei să zâmbesc şi să-ţi arăt gropiţele după care te topeşti când tu mă faci să plâng? Mă faci să sufăr cu fiecare cuvânt ce mi-l adresezi şi nu indică aproprierea...
Nu ştii! Nu vrei să ştii! Nu vrei să vezi că pentru ce îţi place la mine trebuie să dăruieşti în schimb doar o secundă... Cum vrei să vezi floarea mult dorită frumoasă când tu nu îi dai ce are nevoie? Când tocmai tu, cel ce spui că o iubeşti, nu-i dăruieşti lumină...?
Eu... Eu vânez fiecare clipă ce o am alături de tine... Fiecare gest al tău este bine memorat şi învăţat. Fiecare cuvânt, expresie şi vorbă ţi le ştiu... Tu... Tu...
Eu... Vreau linişte. Te vreau pe tine... Şi nu pot să te am... Dar ... De ce nu mă laşi să trăiesc viaţa asta plină de gropi abisale? De ce şi tu îmi sapi una mult mai adâncă decât celelalte...? De ce revi? De ce nu pleci? Nu vezi că mai rău mă distrugi? Mă dobori...
Ţi-aş spune pe nume dar nu are rost... Eşti prea arogant să ştii de mine aici...
Închei...
Eu...
12 comentarii:
ce atata deprimare si tristete? viata e frumoasa oricum ar fi ea si merita traita. un zid nu i greu de daramat, dar trebuie sa lupti ca sa poti sa il darami. viata are si momentele ei mai nefaste, dar acestea trbuiesc date uitarii. pesimismul e de trecut, astazi optimismul e la putere!
pff crek are ceva luna asta ca pe majoritatea blogurilor numai postari triste...si suna mai fumos cand incheai "cu drag eu"...
o zi buna!!:*
mereu el...el este drogul tău preferat.dar ca orice drog crează dependenta...
Ubita, nu are rost sa te macini atat... cred ca personajul la care te referi tu este singura persoana pe care nu pot sa o sufar fara un motiv al meu, ci doar pentru ca iti cauzeaza tie atata suferinta... e timpul sa mergi mai departe, chiar daca doare... i-ai dedicat atat de mult timp si el nu ti-a oferit nimic inapoi, ba dimpotriva, a luat in ras tot ce ai facut tu pentru el... nu merita sa-i mai dai nici macar o frantura dintr-un vis... tu chiar nu intelegi ca e genul de persoana care se hraneste cu nefericirea altora?... raneste-l si tu... vezi-ti de drum si ignora-i existenta... e un exercitiu de vointa si stiu ca poti s-o faci...
Daaaa. În aer pluteşte praf de deprimare, tristeţe şi indiferenţă... Eu sunt acoperită de primele două... Ştii? Dărâmi, te ridici, te loveşti, cazi, şi tot aşa... Şi pentru ce? Pentru a vedea iar în faţa ochilor alt zid...
O dependenţă la care deja lupt cu antidepresive... Dar ştii cum e să nu mai ai satisfacţie după un drog,viciu? Aşa şi eu... Dar prea lent... Prea lent...
Şi da iubita mea... El este... Mi-ai promis că îi spargi faţa în poli. :D când o faci? Încet... Sper ca odată şi odată să scap definitiv de el... :( încă puţin... >:D<
"cu drag... eu... " este ok?
Vă mulţumesc că-mi sunteţi aproape. >:D<
da..acum am o alta perspectiva asupra pozei.pentru starea de acum..
mi-e dor de...el:-j
nu se intampla prea des iti jur:))
in fine.multumesc:d
E bine că ţi-e dor de el... ;)
parerea despre poza a luat amploare*
si da e bine..stresant de bine:))
pai oricum ma refeream la persoane care sunt pe propriile picioare si care de multe ori au norocul de a reusi in ceea ce isi propun. totdeauna intervine ceva spiritual care ii ajuta.
Cand sunt deprimati, majoritatea oamenilor scriu cel mai frumos.
Cred ca asa esti si tu. Superba postarea aceasta, te face sa simti ce simti si tu, de face sa-l dispretuiesti pe acel "el"...
e clar... nu te merita! :*
Cred că ai dreptate. Oamenii scriu minunat doar când inima le este grea... Şi poate că ai încă odată dreptate... Nu mă merită... Dar...
Trimiteți un comentariu