marți, ianuarie 27, 2009

Din nimic...

Aşa a început totul
Să ne încercăm norocul
întâi ne-am sărutat
Apoi ne-am plimbat

Din nimic cred
Că încet te pierd
Şi te pierd că vreau
Că nu am ce să-ţi dau

Mă respingi uşor
Mă ridici pe un nor
Mă arunci iad
Mă faci să ard

Şi când te gândeşti
Că pentru tot plăteşti
Şi aşa a început totul
Ne-am jucat cu focul...

13 comentarii:

Lucylle spunea...

Eşti un prost!!!!! Păcat că nu pot spune şi de ce! Prostule cât am ajuns să te iubesc...
(pentru el că i se cunoaşte numele)

Kali spunea...

...
uneori ajungi sa iubesti pe cineva asa de mult..shi suferi atat din cauza lui..:(

Unknown spunea...

frumos..:)
back:D

Lucylle spunea...

Faza proastă este că atât eu cât şi el ne pierdem timpul cu prostii şi uităm esenţialul... Ne evităm reciproc doar pentru a nu da curs pasiunii ce ne alcătuieşti...

Şi erau vremuri când scriam poezii mult mai frumoase decât cele două scrise aici... (am lipsit de pe chat că mă vorbeam în contradictoriu cu el şi a trebuit să-i explic unele chestii)

Unknown spunea...

mie imi plac poieziile:)..imi plac pt k inteleg ce simti cand le scrii...
neatza'

Lucylle spunea...

Neata... Cred că am să caut poeziile din vremea liceului... Că atunci scriam... Şi le mai adaptez... Nu promit... Dar le voi căuta...

Unknown spunea...

mie imi plac si astea:).....
si nu nu iubesc dar stiu ce inseamna sa fii in randu acelor oameni am treut si eu pe acolo:)

Lucylle spunea...

De asta zic şi eu. Cine a iubit sau iubeşte ştie cum şi ce sau în ce fel trebuie să priveşti... Cum să vezi tu suferinţa din privirea unui îndrăgostit când tu... tu nu ştii ce înseamnă să iubeşti?
Este simplu să vorbim despre tot aproape dar când este vorba de ceea ce simţi avem pietre în gură sau dacă nu le avem, vorbim din auzite...

Unknown spunea...

nu suport pe oamenii care isi dau si ei cu parerea din auzite ..genul lui psihopatu ala de care vorbeam ieri alaltaieri:))

Lucylle spunea...

Ştiu că sunt mulţi care vorbesc din auzite... Ăştia sunt... Cât despre tipul ăla... mi-e milă de el... Nu ştiu sub ce influenţă poate scrie aşa ceva... Doar că este destul de ciudat cum se manifestă această ură a lui...

Unknown spunea...

asta e:(...
mia dat o prietena acum o poiezie care mi se pare superba...uite

Aseaza-te deasupra norilor de plumb topit/
Imbratiseaza pt o secunda timpul.../
Deschide poarta unui vis pierit/
Si-alunga vantul....
Tipa la aerul plin de noroi/
Si sperie cerul de ploaie.../
Inchide in ochii tai grei taine noi/
Mai crede in soare...
Trezeste la viata o pata de azur/
Strangand intre palme tacerea/
Si vietii sa-i iei tot ce-i tandru si pur/
Iubeste placerea...
Dar astazi nimic nu conteaza/
Cand totul e moarte si drum/
Nimic numai viata-ti conteaza/
Doar ea nu e scrum!"

Lucylle spunea...

Este minunată :x exprimare profundă... Faţă de cele 2 stângacii ale mele aceasta este divină...
Am găsit ceva... Din liceu... 10 min şi o postez...

Unknown spunea...

astept:X..
ar trebui sa iti platesc chirie la cat stau pe blogul tau;))