luni, martie 23, 2009

Din trecut...

Amintirea unei nopţi împreună răscoleşte ca un vânt de vară un foc de paie. Dacă este prea slab nu stinge focul. Dacă este prea puternic nu-l răspândeşte stigându-l. Este doar suficient puternic să întreţină focul.

Din trecut simte şi acum simte rotocoalele fumului de ţigară aprinsă de ei în acea noapte. Râdea că între ei era o scrumieră. Râdea că vântul ştie să intre pe imensa fereastră răcorindu-i. Râdea că încă cu siguranţă buzele unuia dintre ei nu mai păstrează urme de vin. Râdea că mai avem puţin şi vor urmări răsăritul din pat. Dar scrumiera dispăru dintre ei, mâinile lui trăgeau şi mai aproape corpul ei ce-i furase cu nesimţire cămaşa, buzele lui căutau cu ardoare zona gâtului unde pulsul se simte iute. Şi se cufundară iară în căutări, atingeri, îmbrăţişări şi şoapte ne-nţelese. Priveam apoi pe fereastră soarele cum răsărea... iar ei adormeau.

Acum aceste clipe erau într-adevăr de mult apuse. Dar încă ele erau ţinute în viaţă de o mică dorinţă. Acea dorinţă de atingere, căutare, dăruire, ardoare ce îi cuprinde de fiecare dată când se văd şi nu-şi vorbesc. Se privesc pe furiş. Îşi fură săruturi în lift înainte ca acesta să ajungă la 4 iar ca uşile să se deschidă dur. Se ating când stau pe balcon şi aparent mor de frig dar ei se savurează la o ţigară banală.

Acum sunt doar cuvinte ce în spatele lor se ascunde dorul, iubirea, faptul că neştiind de celălalt atâta vreme îndoiala seamănă sămânţa renunţării.

Acum sunt doar clipele petrecute alături unul de altul pe fugă de teama distrugerii.... a ceva ce a existat şi nu mai este.

A fost. La început. O ţigară ce promitea a nu se arde prea repede. Doar că, acum nu mişti de teamă că fumul ce amintea de ea va dispărea la fel de repede. Dar deja.... nici el nu pe mai vede. A rămas doar scrumul din scrumieră, dar şi acesta dispare.

Iar ei se privesc rece. Cu întrebările peridându-se pe faţa lor dar nerostite. Cu încercarea greoaie de a nu vorbi pentru a nu răni. Dar rănile sunt deja acolo. Vorbele ar fi balsam.

Când totul a luat sfârşit?
Când totul s-a terminat?
Când totul s-a stins..

Cu drag,

ea.

4 comentarii:

miky...si atat! spunea...

Ce e fum...ca fumul trece,asa ca,draga mea,sa mai aprindem o tigara in amintirea....lor :)).Somnik usor!:*:*:*

Lucylle spunea...

Nu cred că aprind una prea curând. Dar în amintirea a ceea ce a fost poate. Chiar şi imaginar. Noapte bună :*:*:*

Raluca H spunea...

Traim din amintiri...in lumea noastra acolo unde putinul este mult,unde iubirea e sublima...
Vream sa credem aceste lucruri...Poate ca acest trecut nu ne lasa sa traim azi....
Ma regasesc in tine...Ciudat...in spatele cuvintelor ,avem un suflet identic....
Iti doresc ceea ce iti doresti tu...
Cu drag...eu

Lucylle spunea...

Bună Raluca. Când am văzut că ai semnat ca mine "cu drag, eu" am rămas fără cuvinte. Am crezut că mai există o "eu". Citind ce ai scris iar şi iar m-am calmat. Am văzut că eu mă semnasem "cu drag, ea".

Nu ştiu. Eu trăiesc în amintiri că cel puţin că prezent nu am ce face. Sincer, stau degeaba. Cel puţin în trecut am mai făcut câte ceva. Şi-mi place să-mi amintesc anumite clipe. Uneori nu mă rănesc şi mi-e bine. Doar că uneori mă face să şi plâng.
Te mai aştept pe la mine. :*
luciana