Trist deoarece cineva s-a stins din viaţă şi culmea, din cauza curiozităţii. Când te cheamă, şi aşa e dat să fie, oricât ai evita ştii că vei muri dintr-un motiv.
Nu vreau să fiu etichetată ca superficială dar, cel ce s-a stins din viaţă este un motan. Un motan pe care stăpânul lui Cătă l-a iubit mult, Ana l-a iubit fără măsură deşi îi mai dărâma singura floare din casă, eu îl adoram că ne pisiceam împreună.. stătea pe burta mea oriunde apucam să mă întind. De obicei, eu cu Zuz eram pisicile serii. Pisica era şi la mine. Când ne plictiseam unul pe altul fugeam în braţele celor pe care-i iubeam. Adică eu la Ana şi Zuz la Cătă.
Vestea am primit-o acum 30 minute. Nu ştiu. Nu mă pricep să descriu ce simt. Sunt tristă doar că nu am mai apucat să-l văd de câteva luni bune.
A murit căzând de la etajul 7. Pisica asta mereu era atrasă de geamuri. Ca şi când ştia că tot ce e dincolo de un geam îi va aduce pieirea.
Cred că "să ai un somn liniştit" este cuvenit.. Nu ştiu...
Eu.
4 comentarii:
Aiurea,saracul motan.Am si eu unul si culmea,ca tot la etajul 7 stau.Poate isi i-a zborul si asta odata!:*:*:*:
Poate nu-şi va lua zborul. Ai grijă de el. :*:*:*
Asta e , Dumnezeu ne aduce aminte in fel si chip , ca suntem oaspeti pe ici , pe colo , la EL .
Am cunoscut un pisicut , care de doua ori a facut "salt" de la 9 , supravietuind doar primului .
Asta e , pareri de rau !
Frumos "apusul" de la "miky ... si atat!".
"..Si totusi este trist in lume.."
Apusurile au menirea să ne întristeze.
Eu evit să-mi iau un animaluţ în casă şi tocmai din simplul fapt că mai devreme sau mai târziu el va dispărea iar eu voi rămâne cu un gol în urma dispariţiei lui. Aşa că, iubesc animaluţii altora. :*
Trimiteți un comentariu