Sens

"Poeme într-un vers
de Paula Romanescu

ce sensuri ciudate ascund cuvintele...
ascultându-le cu sufletul afli necontenita lor zbatere de a se regăsi în lumina dintâi din care s-au ivit.


Abecedar:
întâia înclinare a frunţii sub cuvânt.

Autobiografie:
eu trec sub cerul lumii, umbră printre cuvinte.

Bătrâneţe:
să vezi cu ochii minţii, s-auzi cu inima.

Bogăţie:
s-arunci în patru vânturi agoniseli de gând.

Cer:
aripă infinită la orice zbor de gând.

Credinţă:
să ştii că veşnic norul se-ntoarce la izvor.

Destin:
inutil orice zbucium, facă-se voia Ta!

Dimensiune:
o, Doamne, ce înaltă e ruga robului!

Dumnezeu:
ne-a dat chip după chipu-i şi totuşi suntem orbi!

Elev
culegător de roade ce-or înflori cândva.

Floare:
simbol de prospeţime cu iz de capre diem.

Generozitate:
să pui viţă de vie la margine de drum.

Imanenţă:
ori cerşetor ori rege, o vamă tot te-aşteaptă.

Iubire:
senină taină-n care pasărea-suflet cântă.

Iris:
pajiştea ochiului ce sufletul îmbie.

Înfruntare:
în orice zbor căderea pândeşte răbdătoare.

Înserare:
un greiere-şi încearcă arcuşul printre ierburi.

Legendă:
în podul palmei mărul îmi spune că odată...

Nepăsare:
roşie frunza se mai răsfaţă-n ramuri.

Oracol:
are răspuns la toate sporind neînţelesul.

Limită:
nu e auz să prindă în scoica lui tăcerea.

Luna:
liman spre care valul se zbuciumă s-ajungă.

Palma:
săvaş prin care soarta-mi trimite veşti ciudate...

Permanenţe:
când puii deprind zborul, în cuib e zvon de toamnă.

Regret:
şarpele de la o vreme tot cată înspre cer.

Risipă:
atât pustiu de vorbe pentru-a drapa Nimicul.

Sfârşit:
cădere în ninsoare a ultimului fruct.

Sinele:
un eu care adesea nu-i de acord cu mine.

Supunere:
când i s-a spus "să fie lumină", lumină se făcu!

Surâs:
nici râs nici plâns şi totuşi atâtea înţelesuri.

Temeritate:
bătrânul măr în floare curtează-o rândunică.

Ură:
din zgură şi cenuşă să-i faci inimii strai.

Vânt:
rătăcitor etern peste vremelnici.

Zodiac:
douăsprezece dansuri; soarele - primă stea."

cu drag,

eu