De vreo 5 ore mă abţin să nu plâng. Îmi reprim lacrimile şi încerc să le ucid încă din faşă. Că dacă le las să se nască, nu m-aş opri prea curând din plâns. Sunt prea multe adunate, strânse, ce acum vor să iasă la suprafaţă şi să pe facă auzite.
Nu am bani să-mi plătesc facultatea. Şi sunt nevoită să renunţ la acest an şi... definitiv cu alte cuvinte.
Sunt atât de încăpăţântată încât nu văd că el nu mă mai vrea. Ce rost mai are să mă agăţ de cuvintele şi situaţiile înşelătoare? Sunt prea proastă să mai cred că el într-adevăr mă place... Când cred că nu i-a plăcut niciodată de mine.
Cu alte cuvinte... Nu sunt bună de nimic. Nici măcar un amărât de job nu sunt în stare să-mi găsesc şi dacă-l găsesc... nu-l pot păstra...
Şi ce rost mai are să mă agit? Facultatea nu o mai fac... S-a dus plăcerea de a mai merge la cursuri... Gustul amar este prea puternic instalat în sânge. Obsesia mea pentru el este atât de mare încât nu am realizat că realitatea este alta, deşi semnale erau prea evidente...
E bine totuşi că m-am "trezit" la realitate... deşi asta mi-a produs o cădere mult prea dureroasă.
Îmi văd creierii împrăştiati pe asfalt... Mă văd zăcând pe trotuar... Toţi trec pe lângă mine şi nimeni nu mă ajută... Aşa se întâmplă de cele mai multe ori... Indiferenţa este cel mai de temut criminal...
Cu drag, deşi mai mult decât tristă,
Eu.
20 de comentarii:
:(
Cat de rau imi pare pt tine !
As da orice sa te pot ajuta, dar nu am cum :( si ma simt inutila si neputincioasa in fata problemelor ...
Totusi, spune'mi daca te pot ajuta cu ceva !
SPER CA VA FI BINE ! :*
Din păcate este doar o nouă etapă a vieţii.. Ce-i drept, negativă sau proastă... Este doar ceva peste care trebuie să trec... trebuie doar să mă mobilizez... să-mi adun puterile... Să văd unde le mai găsesc...
>:D< mulţumesc mult că eşti aproape aici... Restul nu contează.
daca vrei vreodata sa vb cu cineva, poti sa ma cauti :*
daca vrei, iti las id'ul sau mailul , sau lasa'mi tu; o sa te ajut cu orice pot !
Mulţumesc mult >:D< ştiu că va fi bine :) trebuie să aştept să treacă timpul... Răbdare să am...
si eu care ma plangeam de toate prostiile mele..pff..n-ai idee cat de rau imi pare:(...
sper sa iti gasesti un job..si crede-ma..il poti pastra..asa poate iti vei putea plati facultatea..nu stiu...
:-<...
timpul va decide.sper doar sa fie bine.meriti asta..
>:D<:*:*:*:*:*
adica meriti ca totul sa fie bine.la asta ma refer.dupa ce am dat ok mi-am dat seama ca se poate interpreti gresit.
Mulţumesc pt încurajare. Şi eu sper că va fi bine... Sper asta... >:D< :*:*:*:*
Da. Punct.
Scumpa, nu-ti pierde speranta. Cumva, cumva, o sa gasesti o solutie. O sa ma rog pentru tine. Imi pare rau ca ti s-a intamplat asta si esti asa suparata:(. Asa as vrea sa pot face ceva pentru tine. Hang on!>:D< >:D<
:)(
Da, se poate spune si asa. Punct. Tu ar trebui sa sti cel mai bine.
Io-am vrut doar sa-ti transmit ca-s alaturi de tine. Din pacate nici macar cu-n sfat nu te pot ajuta. Nu am cuvinte, nu gasesc idei.
Totusi stiu ca te vei ridica curand mult mai puternica. Soarele va rasari!
( Pacat ca simtirea nu poate urma ratiunea. Sau invers. Sau poate ... si lupta asta are rostul si farmecul ei. )
Şi eu aş vrea să fie bine. Dar... Nu ştiu în ce măsură va fi în clipa de faţă. În timp, va fi... Mulţumesc pentru rugăciunea pentru mine. >:D< mulţumesc mult >:D< şi pt hug-uri :*:*
Da. Fiecare luptă are sensul şi rostul ei. Doar să ai ochii şi urechi să vezi şi să auzi ce trebuie să înveţi... Ştiu că eşti lângă mine. Din întuneric mă vechezi şi-mi urmăreşti fiecare pas... Păcat că... nu te cunosc cu adevărat... Sunt doar curioasă să văd cine mă urmăreşte din umbră... ;) nu am nevoie de sfaturi. Mi le primesc singură de la conştiinţa mea. Am nevoie de cineva care să mă îmbărbăteze... Ca tine, ca Denny, Kali, Ioana, ca toţi ceilalţi care nu mă cunosc şi totuşi cunosc atât de bine fiinţa mea. >:D< mă bucur că vă am aproape...
Atunci o imbratisare vine si de la mine >:D< impreuna cu speranta ca vei gasi solutii pentru toate problemele tale...Iti tin pumnii!
Chiar daca nu te cunosc, sa stii ca imi placi tare mult!
Mulţumesc mult >:D< şi eu cred că voi găsi... Dar sper că nu unele după care să regret toată viaţa... Nu e greu să mă cunoaşti. E simplu... Citeşti aici şi mă descoperi mai bine ca în realitate... :) nu pot minţii în ceea ce scriu...
Nu am sa mai spun si eu ceea ce au spus cei dinaintea mea. Sunt in totul de acord cu ei. Eu spun doar atat: Ceea ce nu te doboara te face mai puternic. Eu am incredere in tine si in puterea ta de a te lupta cu aceste greutati. Iti sunt strain intradevar si poate prea departe, dar cu permisiunea ta pot sa iti fiu prieten. Cu sinceritate, respect si incredere Cosmin
Ştiu Cosmin că am să trec peste toate astea dar uneori simt că nu mai pot. Că mă depăşesc. Şi atunci apare o nouă mână salvatoare. Regret doar faptul că nu ştiu din partea cui este această mână. Că sunteţi voi, noi mei prieteni de pe blog, că sunt aceştia ce-mi sunt aproape şi-i cunosc... Nu ştiu... E bine că-mi eşti aproape chiar dacă distanţa, cât o fi ea, este între noi...
Din păcate realitatea ta e realitatea multora dintre noi. Fii tare totuşi, nu aş putea să îţi spun când şi cum, dar va fi bine... trust me, I know! :)
A big HUG!
Este incredibil, iertati-ma ca va spun (vorbesc cu toti cititorii care ti-au dat si raspunsuri), dar niciunul nu ti-a dat vreun sfat concret cum sa faci sa nu renunti!
Asadar:
1. NU RENUNTA LA FACULTATE ACUM! Cat ai de platit? rata pe jumatate de an? 13-14 mil lei vechi? Pana mea, pentru atat poti folosi un card de credit - daca nu il ai tu, poate de la parinti sau prieteni carora sa le platesti cu dobanda. Mult mai rau decat "greutatea" unui imprumut este sa pierzi acesti ani care sunt DESTINATI facultatii. Pur si simplu nu poti renunta! Nici nu-ti imaginezi acum cat de greu este sa gasesti timp dupa ani (dupa ce te vei fi intremat dpdv job) sa te reapuci. Este un timp pt toate, iar timpul tau acum e pt facultate! Tine minte asta!
2. Job TREBUIE sa gasesti - trebuie doar sa fii pregatita sa cauti ACTIV. Nu stiu cum e la tine in oras, dar sunt convinsa ca, pentru o fata ca tine (f isteata, I mean), se poate gasi macar un job de secretariat sa te tina in viata in facultate! Pur si simplu nu pot sa-mi imaginez cat esti de down! Ai toate sansele s-o faci! Da-i inainte cu interviurile si vei plati facultatea!
3. Barbati? OK... dragoste? Traieste-o in sufletul tau, nu mai analiza atat cum vad ca o faci. Stii cum e: "lasa-l sa plece, daca nu se intoarce n-a fost niciodata al tau". Ce-ti doresti? Sa petreci mai mult timp "trecand peste" relatia asta? Sau sa folosesti timpul asta pregatindu-te pentru cea destinata tie cu adevarat?
Pupici! Eu sunt alaturi de tine... Ma gandeam chiar sa propun un fund raising pt rata ta la facultate, dar avem nevoie de contul tau... Te jignesc daca ti-l cer? Dragi cititori, ce ziceti?
Pt Dana... Adevărat. Este adevărul multora dintre noi. Dar o parte din cei ce întâmpină asemenea probleme nu reuşesc să se mobilizeze şi treacă peste ele... Nu au sprijin de nici o culoare.... Eu de bine de rău reuşesc să mă mobilizez în ultima secundă şi să continui lupta. Nu zic că nu aş vrea să renunţ. Mereu vreau să renunţ dar nu pot. Până la sprijinul şi încurajările prietenilor şi celor apropiaţi, se revoltă sângele în mine şi mă face să lupt... Şi iată-mă pe baricade iar.
Pt Îmi place numele Bianca... Mulţumesc pt sfaturi, încurajări şi ideea de ajutorare >:D< abia azi am văzut ce ai scris... Mulţumesc încă odată :* eu... Nu aveam de gând să renunţ orice ar fi fost, mă mai las cuprinsă de gândul de renunţare dar nu am renunţat până acum la nimic dacă am ştiu că mai am o posibilitate... Şi uite aşa mă trezesc dimineaţa, am plecat inconştient de acasă şi ştiam că-mi vor rezolva cel puţin problema cu facultatea. Nu el a avut un factor decisiv în continuarea luptei. Eram deja hotărâtă să fac drumul la Bucureşti căci ştiam că dacă voi rămâne acasă nu rezolv nimic. Şi da. Miercuri sau joi voi plăti facultatea. Ajutorul a venit din partea cui nici nu mă aşteptam, dar a venit. El a picat când a trebuit cu un tel... Şi cu 2-3 cuvinte de îmbărbătare... Nu pot lucra în oraşul cel mai apropiat de mine. Ştiu că nu se fac angajări pe nicăieri. Iar ca secretară şi eu mă gândeam să angajez. Nu-i mult dar e bine... Tot în bucureşti găsesc soluţiile. Am început deja cu noi cv-uri aplicate. Şi de mâine încep cu tel. Acum... Rămâne să aştept puţin. Ştiu că e greu... dar asta e...
Trimiteți un comentariu