Încerc de ceva vreme să nu mă las pradă sentimentelor. Da. Mi-e greu. Mai ales când ele sunt acele sentimente ce provoacă durere sau suferinţă sau tristeţe sau chin sau deprimare sau toate la un loc.
De ceva vreme văd că îmi iese. Am început să admit situaţia conform căreia El nu mă mai vrea. Şi nu mă mai vrea de mult timp. Foarte mult timp. Eu, sunt o fire încăpăţânată. Poate aţi văzut profilul să aţi văzut că-s capricorn cu zodie chinezească tigru, şi vă mărturisesc eu că ascendentul îl am în leu. Cu alte cuvinte, pentru cei ce doar citesc aici şi nu mă ştiu, sunt foarte dar foarte încăpăţânată, dar şi ambiţioasă, perseverentă, trufaşă, pretenţioasă şi toate cele calităţi combinate de la zodiile alea. Şi da.
Încăpăţânarea m-a făcut să nu admit că el nu mă mai vrea. Ambiţia şi trufia m-a îndemnat să scot sânge dintr-o piatră. Şi am reuşit. Rănindu-mă! Fiind prea pretenţioasă nu am lăsat pe nimeni să se aproprie de mine, eu luptând în continuare să-l vreau pe el.
Realitatea este asta : el nu mă vrea. Eu în schimb îl vreau pe el. Dar încerc să nu-l mai vreau! Să nu-l mai iubesc! Să nu mă mai gândesc la el. Şi da. În aceiaşi măsură îl vreau, vreau să-l iubesc, să mă gândesc în continuare la el.
Este greu să se înţeleagă că eu mă lupt cu mine acum să nu-l mai vreau? Mă strâng singură de gât când văd cât de proastă sunt! Realizez şi singură că greşesc incomensurabil de mult să-l iubesc! Dar, dacă nu înţelegeţi, înseamnă că nu ştiţi ce spun! Nu înţelegeţi nimic.
Poate că este şi vina mea că scriu cu multe figuri de stil. Îmi plac figurile de stil. El înfrumuseţează până şi moartea sau situaţiile grii dacă ştii să le foloseşti!
încercam cel puţin în postul trecut să spun că el pentru mine reprezintă un ideal greu de atins mai ales după ce l-am avut şi nu-l mai am.
Îmi cer iertare dacă scrierile mele pompoase derută. Dacă nu aş scrie aşa, nu aş fi eu.
Eu sunt un om ce nu vrea să mai sufere dar care învaţă din greşeli iar din cauza plăcerii sentimentului săvârşeşte aceiaşi greşeală.
Iar.
Şi iar.
Şi iar.
Asta sunt....
Cu drag,
eu.
8 comentarii:
incearca altceva(pe altcineva)
Nu sunt pompoase pissy:).fiecare scrie cum gandeste si cum vrea.nimeni nu te judeca daca ai prea multe metafore,sau daca nu ai niciuna.de fapt,metaforele au tot farmecul:)
las,totul va fi bine>:D<
Cred că ar trebui să încerci să iubeşti pe cineva care merită cu adevărat dragostea ta. Poate ar trebui să treci mai departe, prea te-ai ancorat de un singur destin. E greu dar efortul merită, sunt convins că undeva, acolo există un suflet pe măsura ta, căruia să merite să-i închini dragostea ta.
Cu scuzele de rigoare şi anticipate dacă te-am supărat, precum şi cu mult respect, Cosmin.
Pt Chello : nu e uşor altcineva altceva. Dar cam asta am de gând.
Pt Kali : din punctul meu de vedere metaforele sunt ca florile. Înfrumuseţează. Cu farmecul lor. Rămâne doar să le admiţi. Sau să le dai la o parte.
Pt Cosmin : sunt nici şansele ca tu să mă superi. Ştiu că există un suflet al meu dar rămâne să-l descopăr. :)
Pai fir'ar al dracului de treaba,cred ca asa sunt unii construiti,sa spere,sa iubeasca,sa spere...chiar daca toate semnele celui iubit spun'go away',noi ne incapatanam,pentru ca da...sentimentele nu se schimba asa de usor.Sper doar sa nu ajungem sa regretam tot acest timp pierdut.:*:*:*:*
Nu vom regreta că vom ştii să facem din acest timp pierdut ceva valorificabil. E ca un castel dărâmăt dar care ruinile lui atrage şi chiar foarte mult. :*:*:*
Am vrut sa spun ca nu esti pompoasa.doamne.ma uit la ce am scris,si nu pot sa cred ca am spus ca eu sunt pompoasa:-?
m-am prostit:D
Dar nu ai zis că sunt sau că eşti pompoasă. Sau nu citesc eu corect :-S nevermind am prins ideea. :D
Trimiteți un comentariu