Poveste...

Nu ştiu cum să încep... Pentru prima dată după mult timp nu-mi găsesc cuvintele pentru a începe a spune ceva...

Nu ştiu cum începe povestea, că nu eram atentă la povestitor când a început să o istorisească... Am prins decât acţiunea şi deznodământul...

Era un cuplu de tineri căsătoriţi ce-şi ducea viaţa liniştită undeva într-un ţinut îndepărtat, până într-o zi când, tânărul a fost chemat la război pentru că acel ţinut era ameninţat cu invadarea. Şi tânărul plecă la război lăsându-şi tânăra soţie acasă cu sufletul plin de chin şi suferinţă. Timpul trecu, anotimp după anotimp trecea dar veşti de la oastea plecată pentru apărarea ţinutului nu primi... În a treia iarnă începuseră să se reîntoarcă de la război cei plecaţi. Doar soţul ei nu se întorseseră. Şi astfel ea se hotărî să plece în căutarea lui şi într-un final îl găsi... El fusese grav rănit şi a murit. La mormântul lui ajunse şi ea şi a început să-l plângă. Şi a plâns mult, astfel încât lacrimile ei s-au transformat în sânge... Deşi era primăvară, zăpada încă învelea pământul şi lacrimile ei de sânge s-au amestecat cu zăpada albă... şi aşa a luat naştere împletitura alb-roşie... Iar ea văzând asta, a făcut promisiunea că în prima lună din primăvară va purta această împletitură ca o aducere aminte a tânărului ei soţ plecat la război şi pentru dragostea ce-i unea şi acum când el nu mai era...

Cam aceasta este povestea. Ea seamănă mult cu povestea lăcrămioarelor... Aceaşi poveste până la lacrimile de sânge... în loc de acestea, din lacrimile prinţesei ieşi din pământ mici flori albe cu parfum suav pe mormântul prinţului răpus în luptă... Da. Personajele diferă... În legenda lăcrămioarelor peronajele sunt un prinţ şi o prinţesă... [krissmee... am să caut povestea aceasta din urmă că ştiu că o am, nu ştiu când dar o voi găsi şi am s-o public]

Îmi cer iertare dacă semnificaţia aţei de mărţişor este mai tristă... Eu asta ştiu... Dacă există cineva care cunoaşte o semnificaţie nu la fel de tristă aştept să-mi spună.

Cu drag,

Eu.